Prevenție

Analizele sangvine hepatice – Sfatul medicului

Analizele sangvine utile pentru a investiga „sănătatea” ficatului sunt, în fapt, analizele care se efectuează pentru a diagnostica și/sau monitoriza o afecțiune hepatică.

Ficatul are câteva funcții majore: metabolizarea principiilor nutritive absorbite la nivel intestinal, metabolizarea medicamentelor, detoxifierea, sinteza de proteine benefice pentru organism, sinteza de enzime implicate în nenumărate procese chimice, menținerea balanței hormonale, stocarea de vitamine și minerale.

Secreția biliară hepatică participă, la nivel intestinal, la digestia și absorbția grăsimilor.

Ficatul poate fi afectat de o mulțime de procese patologice, acute sau cronice – hepatite de diverse etiologii (virale, etanolice, autoimune), cu progresie potențială spre ciroza hepatică, tumori benigne sau maligne, obstrucții de cai biliare; medicamentele și diverse alte toxine pot declanșa și ele disfuncția hepatică. Astfel, aceste analize pentru tratarea bolilor de ficat sunt indispensabile.

Afectarea histologică este reprezentată, în diverse grade, de inflamație, necroza (moartea) celulară, steatoză (încărcare grasă), fibroză (formarea de țesut ciactriceal).

Analizele sangvine evidențiază în principal gradul de afectare hepatică propriu-zisă, dar și incapacitatea ficatului de a realiza diversele funcții în care este implicat.

Analizele recomandate în acest sens sunt: hemograma, transaminazele (alanin-aminotransferaza – ALAT și aspartat-aminotransferaza – ASAT), alte enzime (gama-glutamiltransferaza, fosfataza alcalină, lactat dehidrogenaza), determinarea proteinelor totale și a electroforezei proteinelor serice, a fibrinogenului, a bilirubinei totale și fracțiilor ei, efectuarea probelor de coagulare (ÎNR, timp de protrombină), a alfafetoproteinei (marker tumoral).

Sunt și analize sangvine recomandate pentru stabilirea etiologiei (cauzei) afecțiunii hepatice: determinarea markerilor pentru virusuri hepatitice (B, C, D, A), a markerilor pentru hepatite autoimune (anumite tipuri de auto-anticorpi), a cuprului sangvin (boală Wilson) și a sideremiei (hemocromatoza).

Este evident faptul că recoltarea analizelor necesare diagnosticului unei anumite afecțiuni hepatice este responsabilitatea medicului gastroenterolog/hepatolog, care vă recomandă, etapă cu etapă, acele investigații necesare susținerii diagnosticului, după efectuarea anamnezei și a consultului clinic.

Tot medicul gastroenterolog vă recomandă analize utile pentru urmărirea evoluției unei afecțiuni hepatice cronice.

Din multitudinea de analize potențiale, vor fi personalizate acelea care sunt necesare într-un context patologic concret.

De aceea este necesară prezentarea la consult gastroenterologic la apariția unor simptome cum ar fi – astenie fizică, icter, prurit, durere abdominală, greață, vărsături, diaree, urină închisă la culoare, scaune decolorate.

În ceea ce privește creșterea transaminazelor, aceasta se produce atunci când aceste enzime (ASAT, ALAT) sunt eliberate din celula hepatică în circulația sangvină, în cursul proceselor inflamatorii sau necrozei hepatocitare. Dintre cele două, ALAT este mai specifică pentru o afectare a ficatului.

Gradul de afectare hepatică (acută sau cronică) se corelează cu nivelul creșterii transaminazelor (în primul caz se face referire la acele analize de ficat ce conțin valori mai mari decât cele normale). Sunt însă și afecțiuni hepatice în care aceste enzime sunt în limite normale, în special în cazul în care arhitectura hepatică normală este înlocuită de țesut fibros.

Dr. Paul Dragomir, Medic Primar Gastroenterolog, Medic Specialist Medicină Internă, Doctor în Științe Medicale

Programează-te la un consult