Alergie alimentară și intoleranță alimentară sunt termeni pe care îi auzim din ce în ce mai des…Dar știm cu adevărat ce înseamnă? Este important să înțelegem diferența mai ales atunci când ne confruntăm cu simptome neplăcute după ce mâncam anumite alimente. Doamna Dr. Roxana Sfrenț-Cornățeanu ne ajută să răspundem la cele mai frecvente întrebări.
Ce este o alergie alimentară?
O alergie alimentară este o reacție exagerată a sistemului imun la anumite proteine conținute de un aliment. Alergiile pot apărea la orice vârstă, chiar și la sugari. Evoluția unei alergii alimentare poate să ducă la toleranță, dar sunt și alergeni pentru care nu se poate dezvolta toleranță în mod natural. Există însă, pentru anumiți alergeni, posibilitatea unui tratament de desensibilizare.
Care sunt cele mai frecvente alergii alimentare?
Sunt cunoscute și descrise alergii la peste 170 de alimente, dar există 8 alimente principale care le provoacă cel mai frecvent: proteinele din laptele de vacă, ouăle, nucile (nuci braziliene, macadamia, pecan, migdale, fistic, caju, castane, alune de pădure) și arahidele, peștele și fructele de mare (crustacee - homari, raci, creveți, crabi și moluște- midii, stridii, calamari, caracatiță), cereale – in principal la grâu, si intr-o proportie mai mica la secară, orz), soia, semințe de muștar, susan sau lupin. Cel mai frecvent, alergiile alimentare apar la copii.
Ce este o intoleranță alimentară?
Multe dintre manifestările clinice ale unei alergii alimentare și ale unei intoleranțe alimentare sunt asemănătoare, în special cele de la nivelul tubului digestiv. Cea mai importantă diferență dintre cele două afecțiuni este mecanismul de producere. Spre deosebire de alergia alimentara care are drept cauza un raspuns imun exagerat, o intoleranța este rezultatul unui deficit al unei enzime implicate in digerarea corecta a alimentului intolerat. Anumite intoleranțe alimentare pot fi asociate cu o modificare genetică.
Care sunt cele mai frecvente intoleranțe alimentare?
Cele mai cunoscute intoleranțe alimentare sunt: intoleranța la lactoză, intoleranța la fructoză și intoleranța la gluten, denumita si boala celiaca ale carei manifestari clinice sunt declansate de consumul de cereale care contin gluten- (grâu, ovăz, orz, secară).
Cum se manifestă o reacție alergică?
Cele mai frecvente sunt manifestările cutanate: urticaria, înroșirea pielii, mâncărime (prurit). Alte manifestări includ manifestările orale: senzație de disconfort sau mâncărime la nivelul gurii, umflarea buzei, a limbii, a valului palatin, senzația de înțepătură sau chiar edemul glotic; manifestările oculare cuprind mâncărimea, hiperlacrimație, înroșirea si umflarea pleoapelor iar cele de la nivelul aparatului respirator: strănut, mâncarime la nivelul nasului, rinoree, respirație dificilă, wheezing, tuse sau răgușeală. În 10% din cazurile de reacție alergică poate sa apară anafilaxia care presupune asocierea unor manifestari clinice din cel putin 2 sisteme asociate sau nu cu manifestări de la nivelul sistemului cardiovascular (hipotensiune, lipotimie, amețeală, palpitații) sau neurologic (oboseală, pierderea conștienței).
Dacă prepararam termic alimentele la care avem alergie se mai declanseaza manifestarile clinice?
Depinde de alimentul la care ne referim, unele alimente își amplifică alergenicitatea, altele și-o scad. Spre exemplu, arahidele, prin prăjire devin și mai alergene, iar reacțiile declanșate sunt mai severe.
Ce alergii alimentare apar, cel mai frecvent, la copii?
La sugar cele mai frecvente alergii sunt cele la proteinele laptelui de vacă dar în marea lor majoritate, aceste alergii dispar până la vârsta de 3 ani. La copii mici, frecvent apare alergia la oul si mai rar-la grau. Oul este un aliment care este foarte frecvent consumat și de care este nevoie în special în perioada copilăriei. Alergiile la ou se pot dezvolta atât la albuș cât și la gălbenuș, mai frecvent la albuș. Cele două părți constituente ale oului conțin proteine care au structuri ușor diferite, de aceea apar diferențe. Vestea buna este că de obicei această alergie dispare în perioada adolescenței astfel incat, la 15-16 ani copii încep să tolereze proteinele din ou.