Atât cifrele care reflectă incidența actuală a cancerului mamar la nivel global și rata sa de deces, cât și modul în care au evoluat aceste cifre în ultimele decenii, precum și estimările forurilor medicale pentru următorii zece ani sunt cele mai importante argumente pentru implementarea comportamentelor de prevenție la nivel societal și, mai ales, individual.
Un obicei din popor foarte răspândit este bazat pe comportamentul „nu merg la medic, că cine știe ce-mi mai descoperă”. Îl putem pune în legătură cu mecanismul prin care rata incidenței cancerului la sân s-a dublat în ultimele decenii în 60 dintre cele 102 țări monitorizate de studii la nivel global: screening-ul și, ulterior, diagnosticarea masivă.
Însă screening-ul trebuie să însemne pentru orice pacient, înainte de toate, șansa de a descoperi la timp boala, în stadiile incipiente, și de a o putea trata eficient, urmarea fiind un orizont de viață mai lung și cu o calitate superioară față de modul de trai cu o suferință ascunsă.
Cancerul de sân a devenit, deja, cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial, în 2020, cu 2,26 milioane de cazuri, detronând cancerul pulmonar din acest top nefast. Numărul de decese înregistrate în același an la pacienții cu cancer mamar a ajuns la 685.000, iar la sfârșitul anului existau 7,8 milioane de femei în viață, diagnosticate cu această boală în ultimii cinci ani anteriori, ceea ce-l face cel mai răspândit tip de cancer din lume.
„În România, cancerul de sân reprezintă principala cauză de mortalitate la femei, cu 16% din totalul deceselor oncologice. Și este o patologie care poate să apară la femeile de orice vârstă, chiar dacă nu au un factor de risc”, trage un semnal de alarmă doamna Dr. Anca Popa, Medic Primar Obstetrică-Ginecologie la Clinica Medsana Primăverii.
CÂTEVA STATISTICI DE IMPACT DESPRE CANCERUL MAMAR
· Cele mai multe cazuri de înregistrează în rândul femeilor cu vârsta între 50 și 69 de ani.
· Aproximativ 54% dintre cancerele de sân din Europa apar în grupa de vârstă 45-69 de ani.
· Aproximativ 11,43% dintre cazuri la femei cu vârsta sub 44 de ani.
· Restul cazurilor apar la femeile peste 69 de ani.
· 557.532 de cazuri noi de cancer mamar au fost diagnosticate în cele 27 de țări UE în 2022.
· 26,4% din cazurile de cancer la femei în UE în 2022.
· 144.439 de decese au fost atribuite cancerului la sân în 2022 la nivel UE.
· Numărul deceselor prin cancer de sân a crescut cu 6,14% în perioada 2012-2020, conform Eurostat.
· România a înregistrat o creștere de 10,75% a acestor cazuri în perioada menționată anterior, prin popularizarea programelor de screening.
· 12.685 de cazuri noi în România în 2022, potrivit European Cancer Information System.
· 3.877 decese prin cancer la sân în România în 2022, potrivit aceleiași instituții.
Luând în calcul aceste cifre și, mai ales, ținând cont de faptul că nu sunt cunoscute cauzele exacte ale acestei boli, obiceiul de a ignora mersul la medic este unul cu potențial distructiv pentru femei. „Depistarea precoce și screening-ul pentru cancer sunt recunoscute drept priorități ale intervențiilor de sănătate publică”, spune specialistul Medsana, care completează cu statistici dezastruoase în domeniul comportamentelor de prevenție din România:
· cele mai mici rate de participare la serviciile de testare pentru 3 tipuri de cancere recomandate în procesul de screening: de sân, de col uterin și colorectal.
· Numai 7,9% dintre femeile vizate au efectuat o mamografie în ultimii doi ani, față de media UE de 35,4%.
Prevenția în cancer mamar, în sistemul medical, se realizează după următoarele principii:
· Evaluarea factorilor de risc a fiecărui pacient în parte.
· Screening adaptat vârstei și factorilor de risc.
· Recomandări pentru investigații acordate cazurilor depistate în timpului procesului de screening, în vederea diagnosticării corecte.
· Tratarea imediată a cazurilor nou depistate.
Conform Societății Americane a Cancerului, depistarea precoce a cancerului mamar – aflat, încă, în stadiu localizat - și intervenția cu tratamentul adecvat se reflectă într-o rată de supraviețuire de 99% în perioada critică de 5 ani de după diagnosticare.
Însă, pentru toate acestea, trebuie renunțat neapărat la reticența către „a merge la medic”.