
Acest obicei, care apare încă din primii ani de viață, poate afecta considerabil starea de sănătate a copiilor, creând o cale de acces a bacteriilor și virușilor în organism. De la sângerări frecvente la infecții, medicul ORL Medsana vorbește despre urmările și complicațiile pe care acest gest mic, dar extrem de popular le poate avea.
Pe cât de „rușinos” este considerat scobitul în nas, pe atât de popular este, în realitate, la toate vârstele. În cadrul unui studiu făcut în SUA pe adulți, 91% dintre participanți au recunoscut că fac acest gest în mod curent – însă numai 75% dintre ei credeau că „aproape toată lumea face asta”.
Într-un sondaj similar din India, desfășurat pe adolescenți, aproape toți au declarat că se scobesc în nas zilnic, cu o frecvență medie de 4 ori pe zi. În cazul a 7,6% dintre participanți, frecvența stabilită a chiar mai mare de 20 de ori pe zi. Iar 17% dintre cei intervievați consideră că au o „adevărată problemă” cu scobitul în nas.
De fapt, atunci când acest obicei ajunge să interfereze cu viața de zi cu zi se transformă într-o boală de tip obsesiv-compulsiv, denumită rinotillexomanie. Aceasta face parte din aceeași categorie de tulburări de comportament precum: rosul unghiilor, smulgerea părului, râcâirea pielii pentru îndepărtarea diverselor imperfecțiuni.
Această versiune agravată a scobitului în nas a fost observată mai ales în rândul copiilor și al adolescenților și mai puțin la adulți.
CÂND APARE SCOBITUL ÎN NAS LA COPII
Așadar, vorbim despre un gest extrem de popular pe tot globul. Mai mult, este un gest are apare la vârste foarte mici, când nici atenția, nici motricitatea, nici igiena personală ale copiilor nu sunt bine dezvoltate, putând produce leziuni considerabile ale mucoasei nazale, urmate de complicații sau diverse afecțiuni.
„Conform observațiilor clinice, obiceiul scobitului în nas apare cel mai frecvent între vârsta de 2 și 4 ani, perioadă în care copilul își explorează corpul și își dezvoltă motricitatea fin㔸 explică Dr. Alexandra-Madalina Bizdu-Branovici, Medic Specialist ORL la Clinica Medsana Cotroceni.
CUM AFECTEAZĂ SĂNĂTATEA COPIILOR SCOBITUL ÎN NAS
Lunile reci – cele în care se desfășoară și sezoanele de viroze și gripă – sunt cele mai problematice pentru copii și din perspectiva impactului pe care scobitul în nas îl are asupra imunității.
Tocmai acesta este sezonul în care obiceiul nedorit se intensifică din cauza aerului cald și uscat din locuințe, care scade umiditatea mucoasei, formând cruste în interiorul foselor nazale. „Aceste cruste, prin îndepărtare, creează leziuni repetitive care facilitează colonizarea bacteriană și accesul viral, mai ales cu Staphylococcus aureus”, avertizează specialistul Medsana.
Mai mult, scobitul în nas cronic determină modificări importante ale mucoasei foselor nazale: epiteliul ciliat al mucoasei poate suferi un proces de keratinizare („uscare”) din cauza acestor traumatisme recurente, pierzând acei perișori care filtrează aerul care vine din exterior. Astfel, eficiența procesului de curățare a acestuia se reduce, permițându-se accesul în organism a unui număr mult mai mare de agenți patogeni decât în cazul unei mucoase nazale sănătoase.
Ce boli poate favoriza scobitul în nas:
- Rinita acută sau cronică este cea mai frecventă și este produsă de inflamația persistentă a cornetelor nazale inferioare (partea de jos a cavității nazale).
- Furunculul vestibular – o infecție stafilococică dureroasă la nivelul firelor de par din vestibulul nazal (partea anterioară a nărilor). Această afecțiune poate evolua spre celulită locală.
- Impetigo perinazal, o infecție bacteriană cutanată contagioasă, detectată mai ales în rândul copiilor cu igienă deficitară. Această erupție este denumită în limbaj popular „bube dulci”.
- Rinosinuzitele bacteriene recurente pot fi, de asemenea, favorizate de scobitul în nas, deși mult mai rar decât bolile menționate anterior.
- Deși foarte rar, literatura medicală menționează, totuși, cazuri izolate de extindere a infecției bacteriene către regiunile din proximitatea ochilor sau cele intracraniene, mai ales la copiii cu imunitate scăzută.
„Un alt lucru extrem de important de reținut este că autoinocularea virală reprezintă o altă cale importantă de îmbolnăvire relaționată cu scobitul în nas. Virusurile respiratorii pot fi răspândite prin atingerea mucoasei nazale cu mâinile contaminate, amplificând riscul de infecții respiratorii recurente”, explică medicul ORL.
CE COMPLICAȚII ȘI CONSECINȚE PE TERMEN LUNG POATE ASOCIA SCOBITUL ÎN NAS
Epistaxisurile (sângerările) recurente sunt cele mai întâlnite complicații ale acestui gest, apărând prin producerea de leziuni ale vaselor de sânge, mai ales ale celor din partea anterioară a septului nazal (peretele care desparte nările între ele).
Cronicizarea inflamației mucoasei și formarea de cruste persistente poate duce, în formele avansate, la deformări ale septului sau chiar la perforații ale acestuia.
Scobitul nazal cronic determină importante modificări histologice – ale celulelor și țesuturilor mucoasei și, în consecință, modificări ale funcțiilor pe care aceasta le exercită:
- Se reduce eficiența „Mucociliary Clearance” – mecanismul de apărare a sistemului respirator prin care mucusul și particulele străine sunt transportate în afara căilor respiratorii prin mișcarea cililor. Practic, aerul nu mai este curățat eficient de agenții patogeni la intrarea în organism din cauza modificărilor produse de scobitul în nas.
- Apare atrofia glandulară, adică pierderea în volum a glandelor din mucoasa ce căptușește interiorul nasului. Acest fenomen se soldează cu scăderea secreției mucoasei și formarea de cruste aderente.
În timp, aceste leziuni pot duce la rinită atrofică și disfuncție ventilatorie nazală persistentă.
„În general, consecințele pe termen lung ale scobitului în nas sunt predispoziția crescută spre infecții respiratorii recurente, uscăciunea nazală și obstrucția nazală – acea senzație frecventă de nas înfundat” – Dr. Alexandra-Madalina Bizdu-Branovici, Medic Specialist ORL.
CUM ÎI AJUTĂM PE COPII SĂ SCAPE DE SCOBITUL ÎN NAS
Specialistul ORL Medsana oferă câteva sfaturi părinților pentru a ajuta copiii să se abțină de la acest gest și, în cele din urmă, să le iasă din obișnuință:
- Atitudinea potrivită a părinților trebuie să fie una calmă, răbdătoare, înțelegând că obiceiul are adesea cauze fiziologice (uscăciune, mâncărime) sau comportamentale (plictiseală, anxietate).
- Este nevoie de hidratare zilnică a mucoasei nazale. Acest lucru scade disconfortul celor mici și, implicit, dorința de a repeta gestul. Hidratarea se poate face cu spray-uri cu apă de mare, cu sau fără acid hialuronic, cu emoliente de genul aloe vera, ser fiziologic sau unguente protectoare.
- Umiditatea trebuie menținută peste 40–60% în casă pentru a preveni uscăciunea, iar în acest scop poarte fi folosit un umidificator. Totuși, este foarte important ca umiditatea să nu depășească 60% pentru a nu favoriza răspândirea mucegaiurilor și acarienilor de praf.
- Este foarte important ca părinții să monitorizeze igiena corespunzătoare a celor mici și să le taie unghiile scurt.
- Utilizând comportamente pozitive, exemple, jocuri de rol se pot explica copiilor consecințele microtraumatismelor recurente.
Ce NU trebuie să facă părinții:
- Să pedepsească sau să „rușineze” copilul; acest gen de atitudine amplifică stresul celui mic și comportamentele repetitive.
- Să forțeze oprirea comportamentului prin interdicții bruște, fără a trata cauza disconfortului nazal.
„Dacă obiceiul persistă, este indicat un consult ORL pediatric pentru excluderea unor cauze anatomice. În cazurile selectate, în care nu există cauză patologică, se poate recomanda consiliere psihologică ușoară pentru reeducarea reflexului și controlul anxietății”¸ sfătuiește medicul specialist Medsana.