Titlul e un joc de cuvinte, dar anxietatea nu-i deloc o glumă, ci cea mai răspândită tulburare de sănătate mintală la nivel global. Specialistul în psihiatrie explică până la ce punct este anxietatea un fenomen normal și când riscă să devină o problemă.
Peste un miliard de persoane trăiesc cu o tulburare de sănătate mintală, conform datelor publicate de Organizația Mondială a Sănătății, iar anxietatea și depresia sunt în topul clasamentului celor mai răspândite.
Până acum câțiva ani, „stresul” era termenul la modă atunci când ne plângeam prietenilor de greutățile vieții. Acum folosim „anxietate”. Dar sunt cele două echivalente în accepțiune medicală? Nicidecum:
- Starea de stres apare ca reacție la un stimul extern, precum sarcinile de la serviciu, o problemă punctuală, un examen. După rezolvarea situației dificile, stresul dispare.
- Starea de anxietate este, însă, mult mai subtilă, ca și cum ceva deranjează în fundal; nu este atât de agresivă ca starea de stres, dar apare în lipsa unui motiv concret, persistând chiar și atunci când, aparent, nu putem identifica nicio problemă în viața noastră.
Când devine anxietatea o problemă?
Situația dificilă la nivel global, marcată de conflicte și crize economice, face ca o parte semnificativă a populației – între 10 și 17%, în funcție metoda de cercetare și de structura populației cercetate – să fie atinsă de ceea ce specialiștii numesc „mild anxiety”.
Această anxietate ușoară este ca o stare subtilă de alarmă ce ne dă târcoale mult mai des decât ar face-o într-un context global mai liniștit. Suntem îngrijorați pentru viitorul nostru sau al copiilor, chiar pentru siguranța personală, uneori.
Însă punctul în care această stare se transformă într-una patologică este atunci când „Începem să ne îngrijorăm din nimic, sistemul de alarmă este permanent activat. În acel moment începe să ne afecteze funcționalitatea, începem să ne concentrăm tot mai greu, începem să dormim mai prost.”, explică Vlad Tâu, Medic Specialist Psihiatrie la Clinica Medsana Primăverii.
Prin lipsa somnului sau calitatea scăzută a acestuia se creează un cerc vicios: oboseala alimentează mai departe anxietatea, iar aceasta, la rândul ei, deteriorează tot mai mult episoadele de odihnă.
Creierul nostru nu face diferența între a ne imagina că este un urs în fața noastră și a avea, efectiv, un urs în fața noastră. Creierul activează organismul în așa fel încât să poată face față evenimentului. Astfel încât toate gândurile negative care ne rulează în minte nu fac altceva decât să ne înfățișeze realitatea în culori sumbre și să ne dea sentimentul puternic că suntem în pericol cu adevărat.
Putem rezolva anxietatea persistentă prin evitarea situațiilor problematice?
Răspunsul scurt este „nu”, iar specialistul Medsana în psihiatrie ne explică de ce: „Evitarea este cel mai natural lucru din lume când ești anxios! Problema este că ea funcționează invers față de cum am crede.”
Acesta expune cele două lucruri care se întâmplă când evităm o situație de care ne este teamă:
- Ne scade anxietatea, ne simțim mai bine un pic. Însă, paradoxal, acest lucru menține bucla anxietății în funcțiune.
- Prin scăderea anxietății, ni se confirmă că evenimentul evitat chiar era periculos, ceea ce crește, ulterior, starea anxioasă.
Ce putem face, în schimb, pentru a o gestiona? Să ne propunem să ne expunem dificultății respective și să ne construim un bagaj de comportamente care să ne readucă înapoi la partea logică a creierului în momentele dificile.
„În psihoterapia congnitiv-comportamentală, în tulburările de anxietate se lucrează de multe ori pe partea de expunere. Ceea ce nu înseamnă că, dacă înfruntăm mai mult acel stimul, ne este mai puțin frică. Paradoxal, frica rămâne, doar că, în același timp, dezvoltăm o a doua latură: competența. Învățăm că putem să facem față la stimulul respectiv și, în timp, nu mai alimentăm această buclă a anxietății.” - Vlad Tâu, Medic Specialist Psihiatrie.
Gesturi simple pentru momentele complicate de anxietate
Când simți că mintea o ia razna – mai ales fără un motiv concret, ci numai pe baza îngrijorării – trebuie să „scuturi” un pic sistemul nervos pentru a reveni cu picioarele pe Pământ și cu cortizolul la un nivel normal.
Există câteva gesturi foarte simple pentru asta, gesturi bazate pe funcționarea organelor de simț. Astfel, „The Grounding Technique” sau metoda 5-4-3-2-1 presupune:
- Observă conștient 5 obiecte sau imagini pe care le vezi în jurul tău. Concentrează-te mai ales pe detalii, precum o crăpătură din perete, o firimitură de pâine pe covor – acestea vor readuce creierul la realitatea imediată.
- Atinge 4 lucruri și analizează ce simți. De exemplu, atinge-ți îmbrăcămintea, atinge podeaua cu picioarele, observă cum îți atinge aerul pielea. Concentrează-te câteva momente asupra informațiilor pe care ți le oferă simțul tactil.
- Distinge 3 sunete din „coloana sonoră” a realității pentru a te distanța de „zgomotul” produs de anxietate. Claxoanele sau sirenele de afară, zumzăitul electrocasnicelor sau al computerului, apa care curge la vecini, ciripitul păsărelelor.
- Miroase 2 lucruri din proximitatea ta. Dacă nu ai flori în apropiere, poate ai cafea sau propriul parfum sau odorizantul de cameră. Un pont: unul dintre mirosurile care te „trezește” cel mai rapid este cel de mentă. Poate veni de la un ceai, de la o cremă sau chiar de la o gumă de mestecat.
- Concentrează-te asupra unui gust. Iar dacă nu ai nimic solid la îndemână pentru a-i analiza aroma, bea apă ușor și concentrează-te asupra senzației pe care lichidul ți-o provoacă în gură.
De asemenea, poți să-ți dai cu apă rece pe față în momentele tensionate ca să stârnești reflexul de scufundare al mamiferelor – „Mammalian Dive Reflex” – un mecanism de supraviețuire care activează o serie de procese fiziologice menite să conserve oxigenul și energia, forțând inima să bată mai rar și dând un „reset” minții.
Când ar trebui să cerem ajutorul unui specialist
Metodele de mai sus au ajuns să nu mai funcționeze în reprizele de anxietate?
Este momentul să ne adresăm specialistului atunci când observăm că începem să evităm lucruri, să ne retragem din viața socială, să ne fie frică să facem anumite lucruri din cauza îngrijorărilor.
„Atât psihatria, cât și psihoterapia pot ajuta în probleme de anxietate.” - Vlad Tâu, Medic Specialist Psihiatrie la Clinica Medsana Primăverii.
Alte noutăți
