Tristețea și depresia sunt cele mai confundate două aspecte legate de sănătatea mintală de către publicul larg. Acest fapt face ca multe dintre persoanele afectate de oricare dintre aceste stări să nu primească ajutorul adecvat, fie din partea celor apropiați, fie din partea specialistului.
Cu tot ce se întâmplă în lume și în societatea românească, este normal ca zilele de tristețe să fie mai dese decât cele de bucurie sau, măcar, decât cele liniștite. Asistăm în direct, prin intermediul reportajelor din programele de știri și al conținutului de pe rețelele de socializare, la tensiuni naționale și internaționale de lungă durată, ceea ce tulbură armonia sufletească și claritatea mintală.
Acesta este un moment foarte bun să cunoaștem teoria diferențierii între tristețe și depresie din două motive puternice:
- Expunerea – chiar și indirectă, prin intermediului stării colective a populației și a comunităților din care facem parte – la situațiile prelungite de tensiune pot împinge tristețea într-o depresie.
- Este foarte important să ne dăm seama când am ajuns în punctul în care este nevoie de cel mai important ajutor: acela al unui specialist în psihologie sau psihiatrie.
„Dacă nu diferențiezi cum trebuie tristețea și depresia, poți ajunge să urmezi un tratament incorect.” – Dr. Vlad Tâu, Medic Specialist Psihiatrie la Clinica Medsana Primăverii.
Cât ar trebui să dureze o „simplă” tristețe?
Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) publicat de Asociația Americană de Psihiatrie menționează „regula celor două săptămâni” folosită de specialiști din toată lumea: este obligatoriu ca persoana în cauză să manifeste 5 sau mai multe (aceleași) simptome timp de două săptămâni pentru a fi luată în calcul o depresie.
Așadar, dacă vorbim despre o tristețe, acestea nu ar trebui să dureze mai mult de două săptămâni. Regula celor două săptămâni de stare continuă de dispoziție alterată, manifestată prin aceleași simptome în tot acest timp, îi ajută pe specialiști să discearnă între:
- indispozițiile trecătoare – de obicei apărute ca reacție la stres, respectiv
- tulburările de durată – mult mai periculoase, care necesită un alt tip de abordare clinică, uneori și medicamentoasă.
În același manual sunt prezentate cele mai distinctive și frecvente simptome ale depresiei:
- stare alterată în majoritatea timpului;
- interes evident scăzut sau chiar inexistent pentru orice fel de activitate, inclusiv cele care produceau plăcere în trecut;
- creștere sau scădere semnificativă în greutate;
- creștere sau scădere semnificativă a poftei de mâncare;
- insomnie sau hipersomnie;
- agitație sau letargie psihomotorie;
- oboseală, lipsă de energie;
- sentiment de vină sau inutilitate;
- capacitatea scăzută de a gândi sau de a se concentra;
- gânduri frecvente despre moarte sau intenții suicidale.
Cum ne dăm seama de gravitatea problemei? „În momentul în care starea noastră interferează cu activitățile noastre, în care începem să ne izolăm, nu mai avem poftă de viață, nu mai avem motivație, nu mai simțim plăcere în activitățile care ne plăceau, atunci este vorba despre ceva grav, care nu mai poate fi rezolvat de unul singur.” , argumentează specialistul Medsana în psihiatrie.
Ce întrebări să ne punem din timp pentru a deosebi tristețea de depresie?
Medicul psihiatru Vlad Tâu spune că orice persoană îngrijorată de starea de spirit în care se află trebuie să-și pună trei întrebări esențiale pentru a-și clarifica situația și a recurge la ajutorul adecvat:
- Ce simt despre mine?
- Mai există activități care îmi produc plăcere?
- Este evenimentul care s-a întâmplat îndeajuns de important pentru a-mi produce acest sentiment de tristețe, la această intensitate?
Să le luăm pe rând:
„Ce simt despre mine?” este întrebarea care face legătură cu nivelul stimei de sine în momentul respectiv, o legătură foarte importantă în identificarea naturii tulburării de dispoziție.
„În tristețe, stima de sine rămâne normală, spre deosebire de depresie, unde persoana începe să se desconsidere, să se creadă inadecvată, să nu mai aibă încredere în ceea ce poate face.” – explică specialistul Medsana.
„Mai există activități care îmi produc plăcere?” – răspunsul la această întrebare este un foarte bun diferențiator al depresiei de o tristețe trecătoare. „În depresie este o reducere dramatică a plăcerii survenite din activitățile care, înainte, erau plăcute. Spre deosebire de tristețe, unde plăcerea poate să mai survină din când în când, poți să mai ai un moment în care râzi, în care te simți bine între perioadele de apatie.” – Dr. Vlad Tâu, psihiatru.
Și, nu în cele din urmă, când ne dăm răspunsul la întrebarea „este suferința mea proporțională cu evenimentul care m-a întristat?”, descoperim că depresia este starea permanentă de tristețe, din care nu putem ieși, deși totul funcționează în viață cum trebuie și nu a avut loc un eveniment de proporții care să ne afecteze sau acel eveniment s-a încheiat de ceva timp.
„E foarte important să căutăm răspunsurile la aceste trei întrebări și să descoperim diferența dintre cele două stări pentru că diferă abordarea terapeutică.” – recomandă medicul psihiatru Vlad Tâu.
Când devine necesar tratamentul medicamentos?
Ca să stabilim din start: NU oricine care are depresie are nevoie de tratament medicamentos. De fapt, statisticile la nivel mondial arată că 30-40% dintre cei diagnosticați cu depresie nu au nevoie de medicație, tulburarea pe care o prezintă fiind încadrată în categoria „depresie ușoară”.
„Este foarte important de subliniat acest lucru pentru că văd două extreme: văd oameni care iau pastile, deși n-ar avea nevoie; și văd oameni care, chiar dacă sunt într-o stare foarte rea, nu vor să ia pastile.”, trage un semnal de alarmă specialistul Medsana în psihiatrie.
Conform acestuia, există trei lucruri care diferențiază abordarea în privința tratamentului:
- Dacă depresia e ușoară, se poate merge doar pe varianta psihoterapiei. Persoana discută cu specialistul, își face ordine în gânduri și dezvoltă abilități de a-și gestiona emoțiile și gândurile în așa fel încât să treacă peste perioada dificilă.
- Când depresia este moderată există trei variante: psihoterapia, tratamentul medicamentos sau varianta combinată: „folosim pastilele ca să reducem suferința pe moment, iar psihoterapia – ca să putem să producem schimbări durabile și să pregătim persoana să dezvolte abilități de a face față următoarelor momente dificile, dacă vor mai veni.” – Dr. Vlad Tâu.
- Când depresia este severă este indicată varianta medicamentoasă. În acest stadiu pot exista și gânduri suicidale sau de a-și face rău. „Este foarte important să ajutăm persoana să facă față acelui moment.” – Dr. Vlad Tâu.
Ce se întâmplă când psihoterapia nu funcționează? Există două căi de acțiune atunci când nu apare niciun progres în starea pacientului după câteva ședințe de terapie:
- Dacă pacientul lucrează cu un psiholog: acesta din urmă va redirecționa cazul spre un medic psihiatru pentru evaluarea situației și prescrierea tratamentului medicamentos.
- Dacă pacientul lucrează deja cu un psihiatru: specialistul va decide prescrierea tratamentului medicamentos în paralel cu ședințele de terapie sau în lipsa acestora.
Alte noutăți
