Temerea că jocurile video reprezintă o pasiune care poate provoca dependență este una foarte întemeiată, sondajele estimând un total de aproximativ 60 de milioane de persoane afectate patologic la nivel global. Totuși, psihologul Medsana îndeamnă părinții la evaluarea echilibrată a situației fiecărui copil în parte și la solicitarea de ajutor de specialitate atunci când se observă derapaje în viața de zi cu zi.
Aproximativ 20% din totalul persoanelor care își petrec timpul liber în jocurile video sunt minori! Asta reprezintă 618 milioane de jucători din toată lumea, ceea ce face ca teama referitoare la dezvoltarea unei dependențe în acest hobby să fie, în mod justificat, una foarte răspândită printre părinți.
Între aceștia, riscul de dependență cel mai ridicat s-a observat în grupa de vârstă 12-18 ani: 8,5% dintre jucători manifestă semne de comportament adictiv, conform acestui studiu publicat în septembrie 2025.
Organizația Mondială a Sănătății a inclus deja termenul de gaming disorder în clasificarea internațională a bolilor (International Classification of Diseases), iar un raport din 2024 al organizației semnala că 34% dintre adolescenți se angajează în jocuri video zilnic, cu 22% dintre adolescenți petrecând mai mult de 4 ore într-o sesiune de jocuri video.
Care este numărul normal de ore de petrecut pe jocuri?
Deși cifrele sună îngrijorător, Maria Gabriela Youssef, Psiholog la Clinica Medsana Primăverii, recomandă părinților o atitudine echilibrată față de această pasiune a copiilor pentru a discerne cu claritate dacă este cazul pentru ajutor de specialitate: „Nu există un număr «normal» de ore de joc pe zi. Totul se evaluează de la caz la caz, în psihologie nu există o «normalitate» după care să ne ghidăm.”
Totuși, există o întrebare pe care trebuie să ne-o punem ca părinți: de ce suntem preocupați de această „normalitate” și de faptul că gamer-ul din familie iese din limitele ei?
„Jocurile video par că îi acaparează viața? Gândurile sale sunt acaparate de numărul de ore pe care le petrece în jocurile video? Nu doarme cum trebuie? Dacă răspunsul la aceste întrebări este «da», atunci înseamnă că acest număr de ore pe care le petrece în jocurile video nu este unul normal pentru copil”, explică specialistul în psihologie.
Acesta este momentul în care consilierea de specialitate devine extrem de utilă, ajutând familia să afle dacă este vorba despre dependență de jocuri video sau de o pasiune exacerbată, ce poate fi disciplinată.
De ce se ajunge la această apetență pentru jocurile video?
Trebuie să fim perfect conștienți că, de cele mai multe ori, noi, părinții, suntem cei care introducem copilul de vârstă foarte mică în această lume și încurajăm explorarea ei cu gândul că îl angajăm într-o activitate educativă sau captivantă, care să-l „țină liniștit” un timp mai îndelungat.
Statisticile sprijină din plin această realitate pe care ne este greu să o recunoaștem:
- Aproximativ 90% dintre copiii peste 2 ani sunt familiarizați cu jocurile video, conform Asociației Americane de Pediatrie.
- Aproximativ 44% dintre copiii cu vârste între 2 și 5 ani folosesc, în principal, dispozitive mobile pentru jocuri sau pentru consum de conținut digital educativ.
Începutul a fost făcut direct în familie și nu ne putem aștepta ca acest hobby să dispară odată cu vârsta, în condițiile în care familia, prietenii, colegii, aproximativ toți cei care formează universul copilului sunt angajați în această ocupație de timp liber.
Mai mult decât atât, se pare că practicarea de jocuri video de către părinte aduce beneficii relației cu copilul. În acest sens, concluziile Global Power of Play Report (2025) – realizat de Video Games Europe în colaborare cu asociații ale companiilor de producție de jocuri video din Australia, Canada, Coreea de Sud și Statele Unite ale Americii – menționează:
- 55% dintre jucători au declarat că acest hobby le-a schimbat în bine relația cu copiii lor;
- Iar 68% dintre cei intervievați joacă jocuri video cu copiii lor, în persoană, cel puțin o dată pe lună.
Prin urmare, care sunt temerile concrete vizavi de acest hobby și de practicarea lui intensivă?
1. Pot jocurile video afecta somnul sau concentrarea?
Da, le pot afecta – ne explică psihologul Maria Gabriela Youssef – atunci când „programul” de jocuri video interferează cu programul de somn, respectiv când durata timpului petrecut în acest univers virtual îl împiedică pe copil să-și îndeplinească sarcinile zilnice, care îl conectează cu lumea reală.
2. Pot jocurile video schimba comportamentul copilului și duce la agresivitate?
Aceasta este o situație complexă, subliniază specialistul în psihologie Medsana, și nu putem gândi simplist, printr-o astfel de implicație directă:
„Trebuie să ne uităm la mai multe aspecte. În primul rând, aș fi atentă la copiii mici și la jocurile pe care le oferim acestora, deoarece învață prin imitație. Dacă sunt expuși jocurilor agresive, ei vor imita aceste comportamente agresive și în viața reală. Dacă vorbim despre adolescenți, jocurile video pot produce agresivitate doar dacă acele comportamente sunt deja prezente în viața respectivelor persoane.”
3. Pot jocurile reprezenta o evadare emoțională pentru copii și o înstrăinare față de familie?
Da, jocurile oferă copilului un control pe care nu îl deține în viața reală: putere, abilități magice, un grad mare de supraviețuire în ciuda conflictelor sau situațiilor dificile din joc. În general, personajele care reprezintă identitățile copiilor în jocuri sunt construite după această rețetă, a supra-oamenilor.
„Implicarea în aceste universuri le poate da copiilor un sens de putere și control și în viața de zi cu zi. De asemenea, poate produce o stare de evadare emoțională și pentru că au probleme zilnice, pe care, probabil, nu au cui să le spună. Așadar, este mult mai ușor să evadeze în jocurile video decât să stea cu acele probleme de unii singuri.” - Maria Gabriela Youssef, Psiholog la Clinica Medsana Primăverii.
În ce privește înstrăinarea față de familie, jocurile video nu o produc în mod automat, ci bazându-se pe două situații observate prin studii de largă acoperire:
- Controlul extrem de strict al părinților care devine o sabie cu două tăișuri, ducând la scăderea comunicării cu copiii și intensificarea conflictelor cu aceștia.
- Problemele preexistente din universul familial acționează ca un catalizator pentru dezvoltarea dependenței de jocuri video și înstrăinarea minorilor de familie. Este ceea ce a stabilit o meta-analiză din 2025, realizată pe studii despre legătura dintre sănătatea mediului familial și tendința copiilor de a dezvolta dependență față de jocuri video.
În concluzie, subiectul este unul complex și nu are doar o cale de gestionare, de interzicere a acestui hobby; sfatul specialistului Medsana în psihologie este clar: nu ar trebui să acționăm radical, împinși de frică, indiferent de situație, ci să evaluăm echilibrat amplitudinea pe care jocurile video au luat-o în viața de zi cu zi a copilului și să apelăm la consilierea terapeutică fără întârziere, când simțim că este necesar.
Alte noutăți
