Prevenție

Totul despre somnologie – Sfatul medicului

1. Somnologia este o ramură a medicinei despre care mulți nici nu știu că există. Cu ce se ocupă, exact?

Somnologia este știința care se ocupă de studiul științific al somnului.

Medicina somnului este o supraspecializare medicală care se ocupă de diagnosticul și tratamentul disfuncțiilor și bolilor somnului. Este o ramură interdisciplinară, fiind implicate cel puțin 8 specialități medicale primare: neurologie, pneumologie, psihiatrie, ORL, medicina muncii, chirurgie BMF, cardiologie, pediatrie. În România, un medic din oricare din specialitățile de mai sus (plus medicina de familie) poate urma cursul de 1 an pentru a deveni specialist în medicina somnului sau somnolog - o denumire nu foarte fericită, dar mai ușor de înțeles și folosit, cu atât mai mult cu cât există un echivalent în Franța (somnologie).

Concret, persoanele care au probleme cu somnul – fie insomnie, fie somnolență, fie alte tulburări ale somnului – se pot adresa unui medic cu această supraspecializare care îl va îndruma spre investigația ori medicul potrivit.

2. Când ar trebui un pacient să se prezinte la un specialist în somnologie, ce simptome conduc în direcția asta?

Când constată – pacientul sau anturajul – că i s-a modificat somnul. Pe de altă parte, pentru anumite acuze legate de somn, este indicat ca întâi să se prezinte la specialistul “de organ”. De exemplu, pentru insomniile asociate cu depresie, anxietate, atac de panică, mai ales dacă au apărut într-un context psihologic (o supărare, un șoc, o despărțire, etc) este indicat ca întâi să meargă la un medic psihiatru. Dacă un om sforăie, dar nu este obosit ori somnolent, în timpul nopții, iar anturajul nu a sesizat o schimbare a somnului, atunci poate merge întâi la medicul ORL. Dacă, însă, anturajul sesizează că persoana care sforăia de ani de zile devine mai somnolentă pe parcursul zilei, iar noaptea respirația i se oprește, atunci pacientul trebuie să ajungă la un somnolog care îi va face o poligrafie nocturnă.

3. Care sunt cele mai comune tulburări ale somnului cu care se prezintă pacienții?

Fiind pneumolog, pacienții care mi se adresează acuză somnolență matinală dar și în timpul zilei (“picotesc” în situații obișnuite ale zilei), durere de cap mai ales dimineața, senzația că nu le ajunge somnul, indiferent de numărul de ore de somn, stare de tip depresiv cvasi-permanentă. Importante sunt însă și observațiile făcute de anturaj: pacientul nu numai că sforăie dar are, în timpul nopții, perioade în care nu respiră sau se trezește brusc sau are un somn agitat, cu multe “tresăriri”.

4. Dacă, de exemplu, cineva suferă de insomnii fără un motiv anume sau are somnul agitat, cu coșmaruri, poate fi acesta ajutat de un specialist în somnologie?

Sunt unii oameni care spun că au insomnie când, de fapt, au un somn neodihnitor; se trezesc de numeroase ori într-o noapte și au impresia că “nu au dormit” deloc. Sunt alți oameni care spun că au “insomnie” pentru că se trezesc de multe ori din cauza senzației de nevoie imperioasă pentru a urina și dau vina pe nevoia fiziologică, pe (eventualul) adenom de prostată ori diabet, sau pe tratamentul diuretic pentru hipertensiune – când, de fapt, au (și) apnee în somn, o boală în care poate fi crescută tensiunea arterială în timpul nopții (de unde și necesitatea unui diuretic administrat seara) sau poate fi agravat diabetul.

Prin urmare, dacă un om are senzația de somn neodihnitor, “agitat”, indiferent de asocierea cu insomnie sau somnolență, și mai ales dacă și anturajul confirmă niște schimbări, atunci sugestia mea este să se adreseze unui medic somnolog care îl va îndruma spre specialistul potrivit, sau îi va face o poligrafie nocturnă.

5. Calitatea proastă a somnului ne poate îmbolnăvi? În afară de oboseală, care mai sunt efectele, pe termen lung?

Somnul de bună calitate este esențial pentru buna funcționare a corpului și psihicului nostru. Practic, toate organele noastre pot fi afectate deoarece somnul este o perioadă activă, de refacere activă și nu o perioadă “de stop joc”. Începând cu sistemul nervos central (”creierul”) care stabilizează anumite sinapse (da, în timpul somnului chiar se “fixează” cunoștințele) și le curăță pe altele, care secretă anumiți hormoni reglatori ai funcțiilor corpului (hormonul de creștere, melatonina), care încetinește funcțiile vitale (mai ales activitatea cardiacă), toate organele derulează programe de refacere și reparare. De aceea calitatea proastă și durata insuficientă a somnului au efecte asupra întregului organism, inclusiv randament intelectual scăzut, stare de tip depresiv, anxietate, tulburări cardiace, dar și tulburări de erecție, creștere în greutate, reflux gastro-intestinal. În plus, lipsa somnului poate agrava alte boli cronice, inclusiv diabetul zaharat, bolile pulmonare și cardiace.

6. În ce fel poate afecta apneea sănătatea inimii? E lung drumul de la un banal sforăit la... infarct sau alte complicații?

Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SASO) se asociază frecvent cu hipertensiunea arterială (aprox50% din pacienții cu SASO), infarctul miocardic acut (30%), AVC (60%), insuficiența cardiacă congestivă (30%). De multe ori, aceste boli se potențează reciproc și pentru că au factori de risc comuni: obezitatea, fumatul, consumul de alcool. Astfel, frecvent un pacient obez și sedentar care are HTA greu controlabilă are și SASO care este agravat de HTA. Un pacient tânăr care fumează, este sedentar și are și o dislipidemie are un risc cu mult mai mare de a suferi un IMA dacă are și un grad de obstrucție nazo-faringiană (manifestată prin sforăit). De aceea, medicul somnolog vă poate îndruma către specialistul potrivit.

7. Apneea este obligatoriu însoțită de sforăit? Dar sforăitul, este întotdeauna un simptom periculos, nu doar enervant?

Sumarizând, sforăitul este un simptom care arată că, în inspir, căile aeriene superioare sunt îngustate, cel mai frecvent din cauza unui obstacol. Atunci când se ajunge în stadiul în care calea respiratorie este complet închisă, apare apneea – adică oprirea respirației. Prin urmare, am putea spune că sforăitul precede instalarea apneilor. Dar apneea poate apărea și independent de existența unui obstacol în căile aeriene – de exemplu, în bolile neurologice sau în cele cardiace în care centrul respirator nu mai funcționează corect și nu mai trimite impulsuri către musculatura toracică pentru a iniția inspirul. În astfel de cazuri, se poate întâmpla ca pacientul să nu sforăie deloc sau foarte puțin. La fel se poate întâmpla și în unele boli ale musculaturii toracice când inspirul nu se produce la amplitudinea optimă sau chiar deloc (apnee) din cauza imposibilității musculaturii de a se contracta corect. Astfel, medicul somnolog va avea nevoie de istoricul medical pentru a identifica cauzele apneei.

În concluzie, existența sforăitului arată că este o problemă la nivelul căilor aeriene superioare și că, la un moment dat (mai ales dacă pacientul crește brusc și mult în greutate, fumează, consumă alcool zilnic, urmează tratament cu sedative fără a fi monitorizat de medicul psihiatru), poate apărea apneea. Însă apneea poate apărea și în lipsa sforăitului, după cum un număr de până la 5 apnei per oră de somn este în limitele normalului.

8. Cum se tratează corect sforăitul (de la schimbarea stilului de viață la intervenția chirurgicală)?

Tratarea sforăitului este o chestiune foarte complexă deoarece nu există un singur factor cauzal; există mai mulți factori care se potențează reciproc astfel încât, dacă nu sunt abordați toți, sforăitul doar se diminuează și poate reveni oricând la nivelul inițial. În principiu, o persoană care sforăie ar trebui să se adreseze întâi unui medic ORL cu pregătire în domeniu și apoi la specialiștii indicați de acesta, în funcție de cauzele predominante: stomatolog, medic nutriționist, medic tabacolog, medic somnolog, kinetoterapeut. De cele mai multe ori, intervențiile ORL nu sunt invazive și au ca scop dezobstrucţia nazo-faringiană prin diverse procedee, începând cu tratamentul medicamentos corect administrat și terminând cu diverse intervenții de mică chirurgie. Orice pacient care sforăie trebuie să știe că sforăitul poate reapărea după 2-4 ani deoarece structurile care au provocat la un moment dat obstrucția căilor aeriene și care au fost diminuate prin intervenția chirurgicală sau stomatologică de obicei revin.

În cazul în care un om sforăie și are și cel puțin unul din simptomele enumerate mai sus sau/ și anturajul sesizează că i se oprește respirația în timpul nopții, este indicat ca întâi să meargă la medicul somnolog deoarece este necesară poligrafia respiratorie iar aceasta poate oferi informații utile și celorlalți specialiști, inclusiv ORL.

9. Polisomnografia în ce constă și cum decurge procedura? Oricine o poate face gratuit, cu trimitere de la medicul specialist?

Poligrafia cardio-respiratorie presupune montarea unor senzori conectați la un dispozitiv central care înregistrează continuu semnalele în timpul somnului pe un card de memorie. Astfel, pacientul va dormi cu senzorii respectivi și cu dispozitivul timp de cel puțin 8 ore, după care medicul specialist somnolog descarcă datele și le interpretează. De obicei, pentru diagnosticul apneei în somn de tip obstructiv (asociată frecvent cu sforăitul) se înregistrează fluxul respirator, saturația de oxigen, mișcările toracelui și abdomenului și zgomotul produs de sforăit. Unele aparate au posibilitatea de a monta și electrozi pentru EKG pentru a evalua activitatea cardiacă și tensiunea arterială.

Polisomnografia este când, în plus față de senzorii de mai sus, se montează și electrozi pentru electroencefalografie.

În sistemul asigurărilor de sănătate, poligrafia se poate face cu bilet de trimitere de la medicul de familie doar în unitățile care au contractat acest serviciu cu casa de asigurări, adică au atât aparatura necesară cât și personalul medical (medic și asistent medical) specializat și acreditat.

Dr. Ciobanu Magdalena, Medic Primar Pneumologie, Tabacolog, Centrul Medical Medsana

Programează-te la un consult