Progresul din societatea globală tot nu a reușit să le determine pe 70% dintre pacientele la menopauză să se adreseze medicului pentru gestionarea acestei afecțiuni intime. Specialistul Medsana în ginecologie lansează un îndemn către publicul feminin de abordare a sindromului genito-urinar fără jenă, pentru tratarea sa corespunzătoare și îmbunătățirea stării generale la menopauză.
Pe cât de simplu este de pus diagnosticul de sindrom genitor-urinar – este suficient un examen clinic – pe atât de greu se ajunge la acest diagnostic din cauza reticenței pacientelor aflate la menopauză de a vorbi medicului despre starea de disconfort pe care o resimt.
„În studii se consideră că, în post-menopauză, prevalența sindromului genito-urinar este între 14% și 87%. Realitatea nu o cunoaștem din cauza educației primite, din cauza ideilor pe care doamnele le au, pentru că le este rușine să povestească despre simptomatologia intimă.” – explică Dr. Anca Popa, Medic Primar Obstetrică-Ginecologie la Clinica Medsana Primăverii.
Iar cercetările sprijină această afirmație: aproximativ 70% dintre femeile care experimentează simptome ale sindromului genito-urinar nu discută despre asta nici cu medicul de familie, nici cu specialistul în ginecologie. Pe lângă rușinea care blochează mărturisirile a mai fost observată și credința că este vorba despre schimbări normale, asociate înaintării în vârstă, așadar un proces tolerat de pacientă.
„În menopauză, femeile se plâng de valurile de căldură și de transpirație, dar le este rușine să se plângă de afecțiunile ginecologice”, subliniază specialistul Medsana.
CE ESTE SINDROMUL GENITO-URINAR
Viața cu sindrom genito-urinar nu-i ușoară deloc. Din cauza schimbărilor hormonale din menopauză (în principal, a scăderii nivelului de estrogen) și a scăderii încărcăturii cu glicogen din zona vaginală (dependentă de hormonul amintit), arhitectura zonei intime se modifică prin:
- scăderea tonicității,
- scăderea elasticității,
- subțierea țesuturilor
- mucoasele devin extrem de fragile, friabile,
- apariția de fisuri, leziuni locale,
- distrugerea florei bacteriene de protecție din zonă.
„De asemenea, se modifică Ph-ul din vagin, ceea ce va duce la modificarea florei normale a vaginului, expunând zona unor infecții mai frecvente, atât vulvo-vaginale, cât și urinare, în egală măsură.” – Dr. Anca Popa, Medic Primar Obstetrică-Ginecologie.
Aceste modificări fiziologice determină tulburări la nivelul vulvei și vaginului, vezicii urinare, uretrei, planșeului pelvian, cu impact foarte puternic asupra stării de bine a femeii, a somnului acesteia, a vieții sexuale, a funcționării de zi cu zi.
CE SIMPTOME ARE SINDROMUL GENITO-URINAR
Confuzia dintre infecția urinară și sindromul genito-urinar este foarte frecventă în ceea ce cred femeile la menopauză despre ceea ce corpul lor experimentează. Și nu este de mirare, având în vedere că sindromul genito-urinar își face simțită prezența (și) prin:
- micțiuni frecvente,
- nevoia frecventă de a merge la toaletă,
- usturime la micțiune,
- durere la micțiune.
„Totuși, pe lângă acestea, există simptomatologie și suferință la nivelul vulvei și vaginului, cu uscăciune locală, prurit – senzația de mâncărime locală, durere la contact sexual, imposibilitatea de a avea o viață sexuală normală.
Este foarte important să discernem între simptome pentru că, în menopauză, și în contextul sindromului genito-urinar, aceste simptome pot fi datorate lipsei de estrogen care se instalează în această perioadă a vieții femeii. Dar și existența infecțiilor urinare frecvente este caracteristică acestei perioade.” – specifică specialistul în ginecologie Medsana.
Două probleme pot apărea din această confuzie:
1. Pacientele pot primi tratament cu antibiotic ca pentru o infecție urinară, doar pe baza simptomelor, atunci când nu sunt efectuate analizele relevante de urină care să arate prezența unei bacterii. Cu toate acestea, simptomele nu trec, iar organismul suferă sub impactul antibioticului.
2. Netratat corespunzător, sindromul genito-urinar se agravează, făcând viața femeii la menopauză extrem de neplăcută.
De aceea este extrem de importantă vizita la medicul ginecolog pentru examinarea locală a organelor genitale. „În acest mod pot fi descoperite anumite particularități în funcție de care examinarea poate merge mai departe, cu investigații și cu analize care să aducă un beneficiu pentru un tratament corespunzător.” - Dr. Anca Popa, Medic Primar Obstetrică-Ginecologie.
Alte noutăți
