Vertijul este una dintre cele mai comune afecțiuni care determină pacienții să se programeze pentru consultații ORL. Doamna Dr. Anamaria Andreia Ulmeanu, medic primar ORL, Centrul Medical Medsana ne explică principalele cauze ale episoadelor de vertij și cum ne putem trata.
Ce este vertijul ?
Vertijul reprezintă senzația de rotire a lucrurilor în jurul pacientului sau iluzia că mediul înconjurător se rotește în jurul acestuia. Spre exemplu, pacienții resimt atunci când se află în repaus, ca și cum se învârte camera cu ei.
Acest tip de vertij poate fi un simptom ce indică o tulburare la nivelul sistemului vestibular (din urechea internă), afecțiune ce controlează echilibrul. Durata vertijului poate fi de câteva secunde sau de câteva minute, este declanșată de mișcările capului și se poate asocia cu greață și/ sau vărsături.
Poate reprezenta un adevărat pericol pentru pacienții care conduc, manipulează utilaje grele sau pilotează aparate de zbor.
Tipuri de vertij
Sunt descrise 2 tipuri de vertij:
Vertijul periferic - cel mai frecvent (80% dintre cazuri); este provocat de afecțiuni ale urechii interne.
Vertijul central - provocat de o boală sau o leziune de la nivel cerebral (20% dintre cazuri).
Cauzele vertijului
Principalele cauze ale vertijului periferic sunt: vertijul pozițional paroxistic benign (VPPB), boala Meniere, nevrita vestibulară sau labirintita, fistula perilimfatică și sindromul de dehiscență a canalului semicircular superior (SSCDS)
Vertijul pozițional paroxistic benign (VPPB) - afecțiune foarte frecventă
Fiecare parte a numelui descrie o parte cheie a acestei afecțiuni:
· Benign înseamnă că nu este foarte grav. Viața pacientului nu este în pericol.
· Paroxistic înseamnă că apare brusc, durează puțin și trece rapid.
· Pozițional înseamnă că anumite posturi sau mișcări ale capului declanșează criza.
Majoritatea episoadelor sunt declanșate de o schimbare a poziției capului - de obicei, întoarcerea capului pe pernă la trezire, dimineața sau înclinarea capului înapoi pentru a ajunge la un raft înalt.
Afecțiunea apare atunci când la nivelul urechii interne particulele mici de calciu, numite OTOLIȚI, sunt dislocate din poziția normală (utricul și saculă) și se acumulează, cel mai frecvent, la nivelul canalului semicircular posterior. Astfel se trimit semnale false centrilor nervoși despre mișcările capului și ale corpului în raport cu gravitația.
Boala Meniere. Acest tip de vertij este o tulburare a sistemului vestibular (din urechea internă) despre care se crede că este cauzată de acumularea de lichid și schimbarea presiunii în ureche. Poate provoca episoade de vertij împreună cu țiuit în urechi (acufene) și pierderea auzului.
Nevrita vestibulară sau labirintita este o problemă a urechii interne, de obicei legată de infecție (de obicei virală). Infecția provoacă inflamație în urechea internă în jurul nervilor care sunt importanți pentru menținerea echilibrului.
Fistula perilimfatică se poate datora unei leziuni la cap sau a unei schimbări bruște a presiunii, precum cea produsă de scufundări.
Sindromul de dehiscență a canalului semicircular superior (SSCDS) se poate datora unei defecțiuni a unei părți osoase a unui canal care transportă fluide în urechea internă.
Factori de risc pentru Vertijul Paroxistic Benign:
- poate apărea spontan, fără motiv.
- este mai frecvent la persoanele în vârstă
- apare mai des la femei decât la bărbați
- traumatismele craniene sunt cea mai frecventă cauză a VPPB.
- menținerea capului în aceeași poziție pentru o lungă perioadă de timp la cabinetul dentistului sau la coafor, munca la calculator
- exerciții fizice de intensitate mare (yoga; karate)
Simptome pentru Vertijul Paroxistic Benign
Poate fi înfricoșător și inconfortabil, dar de obicei este inofensiv și dispare de la sine sau cu exerciții simple.
Simptomele sunt precipitate de o schimbare a poziției capului, cum ar fi coborârea din pat, aplecarea pentru ridicarea unui obiect sau întoarcerea de pe o parte pe alta. Unii oameni se simt amețiți și nesiguri când privesc în sus, ridicând capul. Fiecare episod de vertij durează doar câteva secunde până la câteva minute. Oamenii pot avea multe episoade în decurs de câteva zile până la săptămâni, după care episoadele dispar treptat, de la sine.
Simptomele care acompaniază vertijul pot fi greața, vărsăturile și un anumit tip de mișcare sacadată a ochilor numita nistagmus. Nu apare pierderea auzului sau zgomotul în urechi (tinitus).
Deși simptomele nu sunt periculoase, ele pot duce la căderi sau alte accidente dacă un episod apare în timp ce o persoană se află într-o situație posibil nesigură, cum ar fi conducerea unei mașini.
Diagnosticul VPPB:
· Manevra Dix-Hallpike
· Uneori teste imagistice
Testul folosit este manevra Dix-Hallpike:
Pacientul stă pe masa de examinare cu capul întors la 45 de grade spre dreapta astfel încât capul rămâne întors la 45 de grade și atârnă peste masa de examinare cu aproximativ 20 de grade.
Poate exista o întârziere de 5-10 secunde (latență) înainte de apariția vertijului și a nistagmusului, dar întârzierea poate fi de până la 30 de secunde.
Simptomele durează 10 până la 30 de secunde, apoi scad în intensitate și dispar (oboseală).
Aceeași manevră se efectuează pe partea stângă.
Investigații de imagistică prin rezonanță magnetică îmbunătățită cu gadoliniu, sunt efectuate atunci cand medicii au o suspiciune că vertijul este cauzat de o altă tulburare, posibil periculoasă.
Tratament VPPB
VPPB este ușor de tratat.
Particulele (otoliții), trebuie mutate din canalul semicircular posterior, într-o parte a urechii unde nu provoacă simptome. Se poate efectua manevra Epley care ameliorează imediat acest tip de vertij la aproximativ 90% dintre pacienți.
În această manevră, corpul și capul persoanei sunt mutate în poziții diferite, succesiv. Fiecare poziție este menținută aproximativ 30 de secunde pentru a permite particulelor să se deplaseze prin gravitație într-o altă parte a canalului. Pentru a verifica dacă manevra a funcționat, se efectuează o mișcare a capului în același mod în care a fost provocat anterior vertijul. Dacă nu apare vertijul, manevra a funcționat.
Un alt tip de manevră, denumită Brandt-Daroff, poate fi utilizată când este afectat, ocazional, canalul lateral; este o manevră care se realizează prin rostogolire (ca un „buștean”) și poate ameliora simptomele.
Medicii pot prescrie medicamente supresoare vestibulare, inclusiv meclizina sau o benzodiazepină (diazepam sau lorazepam), pentru ameliorarea pe termen scurt a simptomatologiei, dar aceste medicamente sunt ineficiente pentru utilizare pe termen lung și pot agrava simptomele în cazul VPPB.
Foarte rar, este necesară o intervenție chirurgicală.
Doamna Dr. Anamaria Andreia Ulmeanu efectuează, la clinica Medsana Primăverii, manevre de reabilitare a afecțiunilor vestibulare (repoziționare otoliți, programe de reeducare).
Pentru informații suplimentare și programări, vă rugăm să apelați numerele de telefon 021-9607/021-4087800 sau să ne scrieți la adresa de e-mail: programari@medsana.ro.