Noutăți

Monitorizare cardio-respiratorie nocturnă

Ne face plăcere să vă anunțăm că în clinicile Medsana din București se poate efectua investigația Monitorizare cardio-respiratorie nocturnă, care reprezintă înregistrarea unor parametri funcționali cardiaci și respiratorii în timpul somnului.

Este o combinație între poligrafia ventilatorie (înregistrarea parametrilor respiratori pe parcursul nopții), Holter EKG și Holter Tensiune arterială, care sunt realizate simultan, această combinație fiind și particularitatea investigației.

Apneea în somn de tip obstructiv (SASO):
• este strâns legată de somnolența de peste zi, oboseală, sforăit, hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale, diabet;
• netratată corespunzător, sporește riscul unui infarct de miocard, accident vascular cerebral, aritmie cardiacă și afectează semnificativ calitatea vieții prin afectarea relației cu partenerul de viață și a relațiilor de muncă, creșterea riscului de depresie, modificări de libidou și erecție (la bărbați);
• este cauza frecventă de deces în timpul somnului;
• este cea mai frecventă cauză a accidentelor rutiere produse prin adormire la volan (studii din Germania și SUA).

Tratamentul apneei de somn vă ajută la controlarea tuturor acestor probleme!

Ce test poate diagnostica această apnee de somn?

Monitorizarea cardio-respiratorie nocturnă reprezintă înregistrarea unor parametri funcționali cardiaci și respiratorii în timpul somnului, oamenii dormind, de obicei, noaptea. Este o combinație între poligrafia ventilatorie (înregistrarea parametrilor respiratori pe parcursul nopții), Holter EKG și Holter Tensiune arterială, care sunt realizate simultan, această combinație fiind și particularitatea investigației.

Ce informații ne oferă?

Această investigație oferă informații atât despre funcția inimii și plămânului în timpul somnului cât și despre modul în care aceste organe se influențează reciproc.

Astfel, se măsoară CONCOMITENT:
• Fluxul nazal de aer: ne arată dacă și când se oprește respirația, precum și gradul acestei modificări (apnee = respirația se oprește complet, sau hipopnee = intensitatea respirației este scăzută);
• Zgomotele produse în timpul respirației: ne arată dacă și cum sforăie persoană (numărul de episoade, frecvența, intensitatea și durata zgomotelor);
• Efortul toracic și abdominal: ne arată dacă oprirea respirației se datorează unui mecanism obstructiv sau central;
• Pulsoximetria (Saturația în oxigen a oxihemoglobinei în timpul somnului): ne arată, indirect, presiunea parțială a oxigenului în sângele arterial;
• Frecvența cardiacă: ne arată dacă afectarea funcției respiratorii are consecințe cardiace;
• EKG (o derivație): ne arată modificările funcției electrice a inimii pe parcursul somnului și corelația cu funcția respiratorie;
• Timpul de tranzit al pulsului (PTT): ne ajută să calculăm, indirect, tensiunea arterială pe tot parcursul nopții;
• Poziția corpului: ne arată dacă anumite modificări cardio-respiratorii apar în special în anumite poziții;
• Mișcările corpului, lumina înconjurătoare: ne ajută să identificăm artefactele legate de mișcarea corpului și, indirect, să evaluăm perioada de somn.

Prin diverse analize complexe ale acestor parametri (efectuate cu ajutorul unui software specializat), se pot realiza multiple corelări, utile pentru diagnostic, dar și pentru tratament.

Exemple:
• se pot corela perioadele de apnee/hipopnee cu perioadele în care apar diverse aritmii, modificări ale tensiunii arteriale ori modificări de tip ischemic, ceea ce facilitează personalizarea tratamentului. Prin aplicarea unui test CPAP (terapia sindromului de apnee de somn), se poate monitoriza evoluția modificărilor cardiace și adapta tratamentul medicamentos. Astfel, în cazul unor pacienți la care se obține greu/ deloc controlul hipertensiunii arteriale, există posibilitatea reducerii medicației anti-hipertensive prin corectarea bolii respiratorii;
• se pot corela perioadele de sforăit cu poziția corpului și cu fluxul de aer, ceea ce facilitează identificarea de către medicul specialist ORL a eventualelor modificări anatomice ce favorizează sforăitul.

Pentru ce este utilă această investigație?

Este o investigație cu rol:

1. diagnostic:
a. Se poate stabili diagnosticul sindromului de apnee în somn: tipul, gradul de severitate, dar și riscul cardio-vascular pe care îl incubă (în funcție de gradul de desaturare, variațiile ritmului cardiac și ale tensiunii arteriale, modificarea EKG). Astfel, se poate stabili cauza unor acuze neplăcute precum somnolență diurnă, tulburările de memorie, disfuncția erectilă și modificările de libidou, etc;
b. Se pot oferi informații despre sforăitul persoanei: dacă și când apare, gradul de severitate, dacă se asociază cu modificări cardio-respiratorii. Prin analiza frecvenței sunetelor emise, se poate identifica sursa obstrucției căilor respiratorii (care generează sforăitul): nazală, baza limbii, palat moale. Astfel, se oferă informații valoroase medicului specialist ORL;
c. Se pot identifica eventualele cauze respiratorii ale unei hipertensiuni arteriale greu controlată / necontrolată medicamentos.

2. de screening:
a. pentru boli cardio-vasculare: la persoanele cu risc/ diagnostic de sindrom de apnee în somn. Prin efectuarea simultană a unei înregistrări EKG (pe un singur canal) și a tensiunii arteriale (printr-o metodă indirectă, non-invazivă), se pot observa modificări ce ridică suspiciunea unor boli cardio-vasculare. Pentru a diagnostica în mod corect și complet aceste modificări, pacientul va efectua ulterior un consult cardiologic și teste tip Holter;
b. pentru sindromul de apnee în somn: la persoanele cu profesii în care „ațipitul” poate avea consecințe dezastruoase (șoferi profesioniști, diverse activități cu grad mare de rutină și fără stimuli exteriori, etc.) și care au cel puțin un factor de risc pentru această boală.

Cine poate efectua această investigație?

Teoretic, orice persoană care respiră folosind căile anatomice poate efectua această investigație, deoarece este non-invazivă și nu expune pacientul niciunui risc.

Totuși, beneficiile cele mai mari le au persoanele:
• cu suspiciune de apnee în somn: au cel puțin un simptom sugestiv și cel puțin un factor de risc. Investigația poate confirma diagnosticul și poate, totodată, să ofere date despre eventuale complicații cardiovasculare asociate;
• cu diagnostic de apnee în somn: pentru screening-ul complicațiilor cardio-vasculare și evaluarea obiectivă a evoluției sforăitului (mai ales după intervenția ORL);
• care sforăie: pentru obiectivarea sforăitului, evaluarea cauzelor și screening-ul consecințelor cardio-respiratorii. Astfel, pacientul poate afla dacă sforăitul lui este doar ocazional, influențat de factori externi controlabili, ori este patologic și are consecințe respiratorii și, eventual, cardiace;
• cu boli cardio-vasculare: HTA, aritmii, ischemie coronariană, AVC în antecedente. Aceste boli pot fi agravate de co-existența sindromului de apnee în somn, iar tratarea acestuia conduce la ameliorarea bolii cardiace;
• cu obezitate, diabet zaharat tip II: investigația permite evaluarea consecințelor respiratorii, dar poate fi și un instrument de motivare suplimentară pentru scăderea ponderală;
• care au alți factori de risc pentru apneea în somn precum fumatul, consumul de alcool în exces, sedentarism, anumite conformații ale extremității cefalice, acromegalia, etc. și care asociază un simptom sugestiv.
• cu meserii „la risc” și care asociază un factor de risc și/ sau un simptom sugestiv. Șoferii profesioniști care fumează, consumă alcool în exces sau/ și sunt supraponderali, reprezintă categoria profesională cea mai vizată de controalele preventive;

Din ce în ce mai multe studii scot în evidență importanța screening-ului pentru SASO înaintea unei anestezii generale deoarece:

• pacienții cu SASO prezintă frecvent complicații perioperatorii precum: probleme în timpul intubației traheale și detubării, analgezia postoperatorie este dificilă deoarece opioizii cresc incidența colapsului faringeal;

• aplicarea unei terapii CPAP înaintea anesteziei, astfel încât să se amelioreze hipoxemia câștigă tot mai mult teren.

Ce este sindromul de apnee în somn?

Sindromul de apnee în somn se caracterizează prin episoade de oprire a respirației în timpul somnului.
Respirația poate fi complet oprită (dacă durează mai mult de 10 secunde se numește apnee) sau doar parțial (o reducere de 30-50% a amplitudinii respirației se numește hipopnee). Dacă o persoană are mai mult de 5 episoade de apnee-hipopnee/ ora de somn, înseamnă că are sindrom de apnee în somn.

În funcție de existența sau nu a mișcărilor toraco-abdominale, apneea se clasifică în trei categorii:
• Apnee obstructivă (cea mai prevalentă) în care apneea are loc în prezența mișcărilor toraco-abdominale; sforăitul este de obicei prezent;
• Apnee centrală în care apneea este secundară absenței mișcărilor toraco-abdominale; sforăitul este absent;
• Apnee mixtă, combinație de apnee centrală și obstructivă, de obicei începând cu apnee de tip central și continuând cu apnee de tip obstructiv.

Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SASO) apare că urmare a obstrucției („astuparea”) căilor respiratorii superioare, cu asfixie progresivă până la trezirea bruscă din somn (« micro-treziri » care fragmentează somnul). Ca urmare a lipsei respirației, concentrația sanguină de oxigen scade, iar scăderile repetate, pe termen lung, pot afecta activitatea organelor vitale. Riscul major, pe termen scurt, este decesul prin asfixiere în timpul nopții (pacientul nu își mai reia respirația). Pe termen mediu, boli precum cele cardio-vasculare ori diabetul se pot agrava sau pot apărea ca o complicație a sindromului de apnee în somn.

Obstrucția cailor respiratorii superioare (nas, faringe) poate apărea dintr-o multitudine de cauze, cele mai frecvente fiind:

• relaxarea fiziologică a musculaturii gâtului și limbii în timpul somnului, accentuată de înaintarea în vârstă, de obezitate, consum excesiv de alcool, fumat, de co-existența diabetului;
• modificări anatomice ale regiunii oro-faringiene: gât gros (congenital sau dobândit, datorită obezității), deviație de sept nazal, hipertrofie amigdaliana, macroglosie, etc.;
• îngustarea căilor aeriene superioare prin co-existența mai multor factori care acționează în același sens. De exemplu, depunerea țesutului gras în zona faringiană, în special în zona pereților laterali, duce la micșorarea calibrului faringelui, iar inflamația mucoasei faringiene, ca urmare a fumatului zilnic, conduce de asemenea la micșorarea diametrului faringelui. Prin urmare, co-existența fumat-obezitate accentuează obstrucția în momentul inspirului.

Ca urmare a îngustării căilor aeriene superioare, poate apărea un zgomot respirator (sforăitul) care, inițial, nu se asociază în mod obligatoriu cu apneea/hipopneea. În timp, mai ales dacă persistă factorii de risc, obstrucția devine frecventă și severă și astfel apare apneea/ hipopneea care poate determină complicații cardio-vasculare și metabolice.

Factorii de risc pentru sindromul de apnee obstructivă (SASO) sunt:
• obezitatea și sedentarismul;
• consumul excesiv de alcool;
• fumatul;
• consumul de droguri, hipnotice;
• modificări anatomice congenitale (macroglosie, retrognatie);
• sexul masculin;
• vârstă de peste 40 ani.

Boli precum BPOC (bronhopatia obstructivă cronică), diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, acromegalia, hipotiroidia se pot asocia frecvent cu SASO.

Persoanele cu SASO pot avea unul sau mai multe din următoarele simptome (acuze):
În timpul nopții:
• sforăit;
• oprirea respirației;
• scrâșnit din dinți, mestecat sau alte mișcări la nivelul cavitații bucale;
• micro-treziri: nu este o trezire completă;
• senzație de sete, gură uscată;
• nicturie.

La trezire:
• senzație de somn neodihnitor, agitat, deseori cu coșmaruri;
• cefalee matinală;
• senzație de gură uscată la trezire.

Pe parcursul zilei:
• somnolență diurnă excesivă („moțăitul”);
• senzație permanentă de oboseală, fără o altă explicație;
• dificultăți de concentrare;
• tulburări de memorie;
• stare de tip depresiv;
• modificări de comportament;
• disfuncție erectilă și modificări de libido.

Se poate trata SASO?

Da. După stabilirea diagnosticului, în funcție de severitatea și existența eventualelor complicații ale SASO, se recomandă:

1. Corectarea factorilor de risc: scăderea ponderală, renunțarea la fumat și la consumul de alcool, tratamentul corect al bolilor asociate și complicațiilor;
2. Corectarea factorilor locali care produc și întrețin obstrucția: se realizează de către medicul specialist ORL și medicul specialist pneumolog, după caz;
3. Aplicarea terapiei CPAP (continous positive air pressure): dacă pacientul are mai mult de 10 apnei-hipopnei/ora de somn.

Terapia CPAP - Presupune furnizarea unei presiuni pozitive continue la nivelul căilor aeriene superioare pentru a menține deschis lumenul faringian.

Terapia cu presiune pozitivă implică:

• Un dispozitiv care furnizează o presiune pozitivă a aerului atmosferic; nu este vorba de oxigen concentrat;
• O mască care asigură conectarea dispozitivului la pacient.

Presiunea pozitivă continuă este produsă de dispozitiv care menține o anumită presiune constantă atât în sistemul care face legătură între pacient și dispozitiv (tubulatură și mască), cât și la nivelul căilor aeriene.

Stabilirea presiunii necesare rezolvării evenimentelor respiratorii din timpul somnului (apnei, hipopnei, sforăit) se numește titrare. Acest lucru se realizează practic crescând progresiv presiunea până când se atinge un nivel suficient de mare astfel încât să mențină faringele permeabil/ deschis în timpul somnului. Stabilirea presiunii minime utile (care asigură diminuarea semnificativă/ dispariția apneilor, hipopneilor, sforăitului) reprezintă cheia titrării cu succes și a aderenței pacientului la tratament.

În absența corectării factorilor cauzali și de risc, aparatul trebuie folosit zilnic, toată viață.

Beneficiile terapiei CPAP

Presiunea pozitivă menține lumenul faringian deschis, astfel vor dispărea atât sforăitul, cât și apneile și hipopneile.
Pacientul va resimți încă din primele zile beneficiile acestei terapii: somnul devine odihnitor, senzația de oboseală și de „moțăială” permanentă se ameliorează și pot chiar dispare, toate simptomele nocturne se diminuează până la dispariție. Ameliorarea problemelor de tip cognitiv și comportamental apare mai lent deoarece sunt implicați și factori de natură emoțională.

Hipertensiunea arterială refractară la tratament devine controlabilă și, deseori, poate fi modificată schema de tratament în bolile ischemice și în aritmii. Pe termen mediu și lung, scade riscul cardio-vascular, iar prognosticul BPOC se îmbunătățește.

Temeri exprimate de pacienți

Se poate dormi conectat la aparat?
Da. Există pe piață dispozitive deosebit de confortabile și extrem de silențioase. Majoritatea pacienților se obișnuiesc cu aceste aparate în câteva zile, cu atât mai mult cu cât beneficiile sunt evidente. De aceea, posibilele inconveniente ale tratamentului sunt neglijabile față de beneficiile oferite.

Se întâmplă ceva dacă opresc aparatul pe parcursul nopții?
Nu. Pentru a fi eficientă, terapia CPAP trebuie aplicată pe toată durata somnului. Oprirea ocazională nu este periculoasă per se – cel mult, pacientul se va trezi mai obosit.

Se poate să devin dependent?
Nu. Această terapie corectează, pe moment, consecințele unor defecte anatomice. De aceea, în cazul corectării acestor defecte, terapia devine inutilă, deci nu produce dependență.

Se poate întâmplă ca terapia să nu producă efectele scontate?
Da, dacă presiunea nu a fost reglată corespunzător. De aceea, stabilirea presiunii se face individual, prin măsurarea parametrilor ventilatori, astfel încât să se obțină maximumul de efecte cu o presiune cât mai mică. De asemenea, pacientul este monitorizat deoarece aparatul înregistrează atât presiunile aplicate, cât și indicatori ventilatori, parametrii fiind stocați în memoria și citiți de medic. Astfel, reglarea aparatului se face permanent, în funcție de evoluția fiecărui pacient.

Pregătirea pentru investigație
Pacientul trebuie să aibă în vedere faptul că investigația presupune montarea unor accesorii la nivelul toracelui.
De aceea în seara și noaptea respectivă vor fi unele restricții:
• nu va putea face baie sau duș;
• va trebui să doarmă, deci nu va putea lucra/ merge la ocazii sociale/ face sport sau alte activități în timpul nopții;
• va trebui să precizeze perioada în care va dormi (mai ales în cazul persoanelor care merg la culcare după ora 0.00).

La prezentarea pentru montarea aparatului, pacientul trebuie să poarte un maieu (pentru a evita montarea aparatului în contact direct cu pielea). Alte precauții nu sunt necesare.

Material realizat cu sprijinul Dnei dr. Magdalena Ciobanu, medic primar pneumologie, Centrul Medical Medsana.

Programează-te la un consult